Aceasta nu este o cronica a meciului, deoarece aceasta poate fi gasita prin alte parti.
Ca sa incep intr-o nota optimista, de la Knicks m-au impresionat pozitiv 3 jucatori: Stephon Marbury, Jamal Crawford si David Lee.
De la Sacramento, omul zilei a fost fara dar si poate, Ron Artest. Aveam o impresie buna despre el, dar in acest meci a jucat excelent – 39 puncte, 3/5 de la 3 si 5 steals.
Referitor la atmosfera, nu a lipsit nimic din farmecul unui meci NBA: spectacol de lumini, muzica, acrobatii, premii si nu in ultimul rand majoretele.
Inca de la debut Kings au inceput sa se distanteze.
Desi Knicks au jucat destul de decent, gazdelor le-a iesit cam tot ce vroiau. Pe langa Artest, K-Mart a impresionat prin precizia aruncarilor.
Singura data cand cei de la Knicks au aratat ca au potential a fost cand au reusit sa se apropie la doar 2 puncte. Dar nu a durat mult, si gazdele s-au distantat definitiv.
Indiferent ca erai fan de baschet sau nu, tot exista ceva care sa iti placa.
Desi totul era pierdut pentru Knicks, jucatorii nu au cedat. M-a mirat mult aducerea lui Jamal Crawford, dar dupa un debut de meci ezitant, a inceput sa inscrie si de la distanta si prin patrunderi spectaculoase.
Un jucator de la care asteptam sa vad mult mai multe si m-a dezamagit a fost Channing Frye. Desi a realizat un capac chiar la Ron Artest, nu a dovedit decat ca are un potential foarte mare, dar insuficient folosit.
Iata si statisticile meciului.
danduma.wordpress.com 
