Ce obiective sportive am în acest an

Pentru a diversifica puțin antrenamentele, am decis să încerc un lucru la care am visat, dar din teama am tot amânat. Am visat și încă visez, să ajung să termin un triatlon…20130326-232901.jpg Așa începeam un draft din data de 27 martie. De atunci au trecut 2luni și pot să spun că am bifat acest obiectiv. Între timp, în cadrul antrenamentelor pregătitoare am inclus și alte curse pentru a facilita primul meu triatlon. Astfel, pe 14 aprilie am programat o cursă de 10km aici în Franța la Riom (44min59sec) și deja clasica pentru mine probă de semimaraton din Cluj Napoca (1h39min). Să începem cu începutul. După ce am achiziționat bicicleta din imagine, era clar că nu o voi folosi pe trasee montane nepietruite și va trebui să încep un nou sport: ciclismul. Ok, aveam un mountain bike cu care mergem uneori și prin afara orașului, dar adevarate ieșiri (>20-30km) nu aveam prea multe la activ. Bun, capitolul ciclism putea să înceapă, dar ce fac cu proba de înot? Singurul stil pe care il stăpanesc la un nivel satisfăcător este brasul. La triatlon nu se înoată decât crawl, așa că trebuia să învat de la zero. In luna februarie, distanta maxima atinsa fara oprire nu depasea fabuloasa distanta de 2bazine, adica 100m. Proba olimpica de triatlon este de 1,5km adica 30bazine. Am inceput sa merg la piscinele de aici din Clermont Ferrand in ideea de a ma perfectiona pe cont propriu. Am inceput sa vad discrete progrese, dar nu in ritmul dorit de mine. Intr-o seara, dupa ce am fost fluierat sa ies din piscina ca programul cu publicul s-a terminat, la iesirea din bazin am vazut un grup de inotatori cu casti pe care scria triatlon Clermont. I-am intrebat daca primesc si incepatori si mi s-a raspuns sa il intreb pe presedintele clubului Georges Rocher. Acesta m-a intrebat din start cum ma descurc in stil liber, i-am spus ca pot sa ii arat mai bine cum inot bras, dar a zis sa raman sa ma vada cum inot. Desi deja energia mea era consumata, am intrat in piscina sa vad ca de fapt nu a fost doar sa vada cum inot, ci a fost un real antrenament, un al doilea antrenament. La final, cand i-am zis ca deja am carcei la gamba, a zis ca e ok si am trecut testul si pot sa vin sa ma antrenez cu ei. Ceilalti din echipa au fost toti foarte primitori si m-au incurajat inca din prima zi. Stiam ca atmosfera intre triatlonisti este departe de a fi competitionala, dar nici chiar asa. Au trecut saptamanile, am progresat si la inot si la bicicleta. La inceput de mai am reusit sa inot fara oprire distanta de 1500m. E clar ca am o viteza, nu foarte departe de cea pe care o am cand inot bras, dar sper sa imbunatatesc si acest capitol. Inca de cand am adus bicileta aici am inceput sa caut pe internet concursurile de triatlon din zona. Cel mai apropiat l-am gasit la Saint Remy Sur Durolle, la aproximativ 50km distanta de orasul unde locuiesc acum, organizat pe data de 26mai. Proba olimpica implica 1,5km inot, 40km bicicleta si 10km alergat. Pe masura ce se apropia ziua concursului, incepea sa apara alta problema: temperaturile in zona erau neasteptat de scazute, sub 10grade. Bun daca afara e asa frig, apa din lacul respectiv oare ce temperatura va avea? Bineinteles ca am achizitionat si combinezon pentru triatlon, dar nici macar cu acesta nu se poate inota in apele foarte reci. In ziua concursului organizatorii au decis ca proba de inot nu poate avea loc si va fi inlocuita cu o alta proba de alergat, in jurul lacului de doua ori, adica 3,6km. Evident ca m-am si intristat, dar totusi putea sa fie in avantajul meu.IMG_0945 Cu o saptamana inainte de concurs am vizitat locul de desfasurare pentru a putea face o idee. Nu mica mi-a fost nelinistea cand am vazut ca traseul de bicicleta nu contine probe de plat, ci doar urari si coborari. Dupa analiza anuntata chiar de catre organizatori, am constientizat ca a doua urcare se intindea cam pe 17km, fara nici o portiune descendenta sau plata. Antrenamentele mele duminicale, cand ieseam cu bicicleta, mergeam prin jurul orasului dar doar pe portiuni drepte. Sper sa schimb aceasta strategie de antrenament. 🙂 Cu ajutorul si sprijinul colegilor mei radiologi Mihai si Ionut am ajuns la locul de desfasurare, incercand sa incalzim atmosfera si temperatura exterioara de doar 3 grade. Cand ii vedeam pe concurenti de la categoriile de varsta dedicate copiilor ca alergau cu pantaloni scurti si aveau picioarele vinete, am decis ca las capitolul masculinitate pe planul doi si raman la echipamentul cu care am alergat si m-am dat cu bicicleta pe timp de iarna. Si bine am facut.IMG_1051 In orice concurs de acest gen, nu e bine sa fi dus de val si sa iei ritmul celor din fata, desi adrenalina te imbie sa nu te lasi mai prejos. Prin urmare pentru proba de start, am decis sa adopt ritmul meu de 10km (4’35”), iar pentru proba de 10km am estimat ca nu am cum sa tin ritmul de la semimaraton si stiind ca dupa bicicleta cand incepi sa alergi parca ai avea plumb in picioare, mi-am propus undeva la 55minute. O singura data am incercat o alergare de 10km imediat dupa 40km bicicleta si nu am fost foarte incantat. Aveam senzatia ca stau pe loc. Mai ramanea sa stabilesc o tactica si pentru partea cu bicicleta. Primul lucru dorit era sa nu cad. Sistemul de prindere al pantofilor de pedale inca ma terorizeaza si am si ezitat daca sa-l pastrez sau nu pentru triatlon. Al doilea era sa nu ma hazardez foarte tare pe coborare, deoarece la viteze foarte mari (>40km) orice mica greseala poate sa se soldeze cu efecte grave. Bun gata de start.IMG_0982 Prima parte de alergare a mers, ca la carte. Am ramas in ultimul sfert de concurenti, dar decat sa ma opresc si sa abandonez am zis sa las fortatul pentru ultima parte a cursei. Primul schimb a mers destul de repede, dar stiam ca nu acel minut in plus pierdut va face diferenta. Am pornit pe bicicleta. IMG_1072Experienta mea de ciclism montan si-a spus cuvantul inca de la iesirea din parcarea de la marginea lacului. Pinioanele nu functionau cum credeam eu, asa cu am pus pe roata din spate roata cea mai mica, lucru care m-a facut sa apas cu toata puterea, cu eficienta minima. Dupa ce am intrat pe drumul national, am inceput sa intru in ritm si prima urcare de 3,5km a trecut destul de usor. A urmat o coborare de 10km. Am incercat sa nu pierd foarte mult timp si sa incerc sa schitez o pozitie cat mai aerodinamica. Stiam ca nu am mers cu mai mult de 50km/h asa ca nu aveam in cap sa bat acest record. La final am vazut ca am trecut si de 50. Dupa km buni de coborare, prima emotie. Pe langa mine, prin dreapta trece un ciclist cu o viteza semnificativ mai mare. Din cauza vantului nu am auzit absolut nimic. Ok, merg mai departe. Traseul era plin de curbe, ca sa incerc sa schitez trasa ideala am inceput sa mai tai din curbe. Din cate stiam eu, circulatia era intrerupta. Se pare ca nu. Aflandu-ma la un moment dat exact pe mijlocul drumului, am auzit un falfait pe care repede l-am catalogat ca fiind numarul meu de pe bicicleta. Bine dar de ce atunci? Nu trec nici doua secunde si la 10cm de mine o masina condusa de o femeie, trece ca si cum am fi amandoi pe autostrada. Inca ma felicit, ca nu m-am speriat si nu am tras brusc de ghidon. Pe moment, m-am sperit, ulterior m-am rastit la saraca soferita, care cu siguranta nu avea nicio vina. Probabil a si claxonat, dar pe coborare fiind vantul ma facea sa nu aud nimic din ce se intampla in spatele meu. Bun se termina si coborarea, trec pe langa arbitri, aud contorul atasat pe furca de la bicicleta care se aude din ce in ce mai tare. In urma socurilor de pe coborare si-a schimbat putin pozitia si intra putin cam mult spre spițe. Asa ca decid sa ma opresc sa rezolv problema, sa ma hidratez si sa imi aranjez cum trebuie si echipamentul, timpul din zona de tranzitie, desi imens, tot nu mi-a ajuns. Aranjez contorul, repornesc dar zgomotul era si mai mare. Decid sa-l ajustez putin din mers, asta dupa ce am recuplat papucii de pedale si evident contorul sare. Moment in care incercand sa opresc cat mai repede, reusesc performanta sa ma dezechilibrez si evident sa realizez un mic plonjon. O flotare de la un metru jumate, un genunchi de cadrul de la bicicleta si totusi se desprind si pedalele. Fara urmari foarte dureroase, nu pierd mult timp. Ma uit cateva secunde dupa partea pierduta, dar am decis sa o las acolo pentru generatiile viitoare. Repornesc la drum si incepe urcarea care nu stiam cum o voi termina. Primii 5km merg excelent, incep sa prind alti ciclisti din urma. Calculam, doi m-au depasit pe coborare, eu am depasit 5, nu e rau. Mai vad inca unul care a facut pana. Dezolat, ca nu-l puteam ajuta cu nimic, il pun si pe el pe lista de depasiti. Cand incepeam sa ma cred un fel de Richard Virenque, deja speram sa vad varful. Nemaiavand contorul nu mai stiam exact cati km am facut, cati mai am, cat mai e de urcat. Puteam sa aflu de pe ceasul cu GPS, dar asta presupunea sa imi misc manseta sa apas pe ceva butoane, sa conduc cu o mana si am zis sa nu o risc o a doua cadere. Apare si punctul de hidratare al organizatorilor, colegii de la clubul de triatlon ma incurajeaza, inca putin elan si merg mai departe. Trece si acea zona optimista si deja incepeam sa ma supar ca nu vad varful. Intre timp, colegul care a facut pana trece pe langa mine de parca stateam pe loc. Si gata, am decis sa ma opresc cateva secunde, sa ma rehidratez si apoi sa atac. Picioarele incep sa ma asculte din nou si urcarea reintra in planul stabilit. Cel putin asa credeam. Dupa alti cativa km de drum serpuit, cu panta de pana la 15%, incep sa imi apara si contractiile la nivelul cvadicepsilor, mai exact pe vastul medial. Am pus Ben Gay pe incheieturi, dar chiar la muschii astia nu ma gandeam ca ma vor trada asa repede. 🙂 Bun, ajnng la o panta mai lina si stiam ca am depasit partea mai grea. Reintru pe coborare, pana la zona lacului. Cei 40km se incheie. Odata ajuns in zona de tranzitie, muschii erau contractati ca betonul si incep sa apara si durerile. Incerc sa ma grabesc cat mai incet, imi pun adidasii in picioare, ma rehidratez si pornesc la atacul acelor ultimi 10km. IMG_1117Repare panta de la iesirea din parcare. Acum nu mai am probleme cu pinioanele, dar picioarele parca nu ma asculta. Decid sa trec din alergare, in mers la pas, ca sa permit picioarelor sa mai prinda ceva oxigen. In acele momente, ma gandeam la participantii la ultratriatloane care folosesc aceasta tehnica si alterneaza cativa km de alergare cu 1km de mers la pas, efectul fiind un ritm mai bun in cea de-a doua parte a cursei, permitand depasirea multor atleti ce folosesc alergatul constant. Trec de cei 2km de urcare, punctul de hidratare e bine venit. Ma asez efectiv jos, mananc jumatate de portocala si apoi reiau. Ma hotarasc sa alerg pe ritmul meu (5’15″/km) si daca reapar crampele sa trec la pas. Vine si partea descendenta, finishul il simt ca e aproape. Kilometrul 9 il termin in 4’34”. Nimic nu mai poate opri ! Cu exceptia crampelor 🙂 Incerc sa nu ma opresc, deja sunt din ce in ce mai multi spectatori. Dincolo de lac se vede linia de final. Dar picioarele nu mai vor sa faca niciun pas. Facem un ultim compromis, imi/le acord o ultima pauza de numarat pana la 5 (probabil in 2-3secunde) si gata, acum chiar nu am mai oprit pana dincolo de linia de terminare a primului triatlon. Pe ultimii metri, imi vin in minte sotia si copilul de 3ani. Ma bucur ca ma sustin. Ma gandesc si la tatal meu, de la disparitia caruia se implinesc luni, reamintindu-mi cum mi-a aratat frumusetea sportului si a miscarii in general si apoi trec de linia de sosire. Nu ma mai supara nici mirarea speakerului ca sunt din Romania si ce caut acolo, si doar ma bucur ca am terminat. Crampele sunt si mai mari, dar nu mai conteaza. Am terminat primul meu triatlon!IMG_1165 Ce urmeaza acum? Evident ceva mai mult. Urmatorul obiectiv este un concurs de triatlon de tip Half Iron Man. In vizor este cel de la Vichy din septembrie, dar acum prioritatea redevine examenul de medic specialist din octombrie, si daca timpul imi permite, ma voi antrena mai departe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s